Deconectările CEZ, ilegale?

Regulamentul de furnizare a energiei electrice obligă compania să execute deconectările după ce consumatorii nu se conformează avizelor primite din partea CEZ. Avizele sunt trimise prin poştă, fără confirmare de primire.

Compania CEZ, furnizorul de energie electrică în Oltenia, şi-a scandalizat abonaţii prin modul în care înţelege să sancţioneze întârzierile la plata facturilor. Mai mulţi clienţi suspectează compania că încalcă deliberat legislaţia în vigoare cu scopul de a stoarce de la abonaţi sume importante de bani în contul operaţiunilor de deconectare/reconectare. Pentru operaţiunea de deconectare/reconectare, CEZ încasează între 268 şi 558 de lei, în funcţie de locul în care se află punctul de consum. G.B., un craiovean abonat al CEZ, ne-a dezvăluit zilele trecute o serie de aspecte care ne-au pus pe gânduri. „Am aflat din întâmplare că, pe 23 octombrie 2012, CEZ a deconectat de la reţeaua electrică o proprietate pe care o deţin în comuna Murgaşi, pentru că nu achitasem o factură din 22 august 2012, în valoare de 88,9 lei. Nu primisem acea factură acasă, dar nici vreo somaţie de plată. În aceeaşi zi (23 octombrie 2012), am găsit în cutia poştală somaţia, prin care eram înştiinţat că începând cu data de 21 octombrie (ora 10.00), locul de consum va fi deconectat. Le-am solicitat să facă dovada că preavizul de notificare a ajuns la mine şi am luat act de conţinutul său în timp util. Cu alte cuvinte, că somaţia şi-a atins scopul pentru care a fost făcută“, a relatat G.B.

Somaţii alunecoase

Nu este pentru prima dată când clienţii reclamă că somaţiile au ajuns în cutiile poştale după momentul deconectării. „Dacă nu vă convine, daţi în judecată Poşta Română! De ce nu vă verificaţi zilnic cutia poştală? De unde ştim noi că somaţiile au ajuns cu întârziere?“, sunt răspunsurile tip pe care clienţii le primesc. Nedorind să ajungă prin sălile tribunalelor şi să plătească avocaţi pentru un proces cu CEZ, nefericiţii plătesc întreaga pensie sau jumătate de salariu pentru a fi reconectaţi. Uneori, pentru întârzierea plăţii unei facturi de 30-40 de lei, ajung să achite 500 de lei. Ne punem următoarea întrebare legitimă: ce client refuză cu bună ştiinţă să achite o factură de 30-40 de lei, ştiind că va fi deconectat şi că va plăti ulterior până la 500 de lei? Nefiind recomandate, clienţii nu pot demonstra data la care au primit somaţiile. Pe de altă parte, CEZ susţine că nu este obligată să trimită corespondenţa către clienţi cu confirmare de primire. „Corespondenţa furnizorului de energie electrică/operatorului de reţea destinată consumatorilor este expediată de prestatorul extern Compania Naţională Poşta Română, mandatat de respectivii operatori economici în vederea prestării acestui serviciu, iar această corespondenţă face parte din categoria transmiterilor simple, întrucât nu există nici o prevedere legală privind transmiterea cu confirmare de primire“, susţine CEZ într-un răspuns pe care l-a transmis către G.B. Aşadar, companiei nu-i pasă dacă preavizele-notificare ajung efectiv la clienţi.

Există soluţii

Art. 152, alin. (1), lit. c din HG nr. 1007/2004 - Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori stabileşte printre măsurile „succesive“ care trebuie luate în caz de întârziere la plată „transmiterea unui preaviz de sistare a livrării energiei electrice“, iar apoi „sistarea energiei electrice“ (lit e). Art. 153, alin. (1) precizează că „sistarea furnizării în conformitate cu art. 152 va fi obligatoriu preavizată cu cel puţin cinci zile înainte şi va fi aplicată obligatoriu în cazul în care consumatorul nu s-a conformat avizului primit“. Considerăm că în mod eronat CEZ include preavizele de notificare în categoria transmiterilor simple, fără obligativitatea confirmării de primire, deoarece HG  nr. 1007/2004 stipulează deconectarea obligatorie în cazul în care consumatorul nu se conformează „avizului primit“. Simpla transmitere a preavizului către CN Poşta Română nu demonstrează recepţionarea sa de către consumator în intervalul lăsat la dispoziţie pentru stingerea datoriei. Pe de altă parte, art. 149 din acelaşi regulament stipulează că „modul de primire a facturilor de energie electrică se alege de consumator, dintre cele practicate de furnizor. Furnizorul trebuie să ofere mai multe modalităţi de distribuire (de exemplu, distribuirea de către reprezentantul furnizorului la sediul consumatorului, ridicarea de consumator de la sediul furnizorului, prin bancă, prin poştă, internet)“. Art. 160 din regulament spune că „furnizorul stabileşte un sistem de comunicare cu consumatorii care să asigure rezolvarea eficientă a problemelor, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi“. Cei mai mulţi clienţi nemulţumiţi spun că transmiterea preavizelor de notificare ar trebui făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pentru a evita ca abonaţii să fie puşi inutil la plata deconectării/reconectării.
Sursa:gds.ro