La mănăstirea Maglavit s-a terminat un sfert din pictura lăcaşului de cult

Maglavit ar fi fost un sat uitat de lume şi de Dumnezeu dacă aici nu s-ar fi nascut ciobanul Petrache Lupu. Asezarea, situata la doar cativa kilometri de orasul Calafat, a devenit cunoscuta in tara si peste hotare dupa teofaniile (n.r. – aparitie sau manifestare a divinitatii in forma personala ori impersonala) care s-au petrecut la 31 mai 1935. Atunci, tanarul cioban, in varsta de 28 de ani, s-a intalnit cu “Mosul”, asa cum ii spunea el lui Dumnezeu.  

“Aratarea” a mai avut loc de doua ori pana cand ciobanul s-a hotarat sa povesteasca preotului satului. Imediat dupa ce savarsirea intalnirilor divine a avut loc, Maglavitul a devenit un loc intens vizitat de credinciosi, de capi ai bisericii ortodoxe si de jurnalisti. Conform estimarilor vremii, in decurs de doi ani Maglavit si locul denumit de localnici “La buturugi”, unde Lupu s-a intalnit cu divinitatea, au fost vizitate de peste doua milioane de oameni. Din mai 2009 , rămăşiţele trupeşti ale Sfântului de la Maglavit, Petrache Lupu, se găsec aşezate în curtea mănăstirii.

Pictură nouă pentru Mănăstirea Maglavit

În anul 2011 s-au demarat lucrările de repictare a lăcaşului de cult al mănăstirii cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Acad. Dr. Irineu. Ca tehnică de lucru s-a ales fresca, care se încadrează în normele bisericeşti având totodată şi durată de viaţa mult mai lungă decât pictura în tempera sau ulei. Fresca reprezintă o tehnică de pictură antică, prin care pigmentul suspendat în apa de var alcalină, este aplicat pe suprafaţa umeda a tencuielii. Frescă (în italiană “Affresco”, plur. “Affreschi”, derivat din cuvântul fresco = proaspăt) este o pictură murală executată pe o tencuială proaspătă, în care culoarea este încorporată chimi şi poate fi astfel conservată un timp nelimitat momentul de faţă la Mănăstirea Maglavit s-a realizat un sfert din pictură, aşa cum am aflat de la pictorul autorizat de Comisia de Pictură Bisericească, Poteraşu Daniel din Buzău.

Arta religioasă definită ca artă prin excelenţă canonică

Domnia sa ne-a declarat că “lucrarea este una de amploare şi importantă pentru această zonă şi de aceea necesită multă atenţie, responsabilitate, cu respectarea strictă a erminiei bisericii, adică acea arta religioasă definită ca artă prin excelenţă canonică”. Vorbim de un stil neo-bizantin cu influenţe greceşti şi sârbeşti cu ornamente executate în stilul autentic  brâncovenesc. Din cei 2000 de mp cât are biserica au fost realizaţi 500 mp , finalizându-se altarul şi turla centrală cu Iisus Pantocrator. Lucrările vor înceta însă în scurt timp fiind reluate în toamna acestui an în funcţie de posibilităţile financiare. Maica Stareţă, Maria Mărgineanu ne-a declarat “nu este uşor, însă atunci când Dumnezeu ne este aproape  totul devine posibil. Sperăm ca în urma rugăciunilor noastre să primim puterea de a duce această cruce, făcând pe această cale şi un apel către credincioşi, să ne ajute, ca împreună să duce la bun sfîrşit acestă frumosă lucrare închinată lui Dumnezeu şi Maicii Domnului , ocrotitoarea mănăstirii”.

În fiecare an la  cele două hramuri ale mănăstirii , Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi de Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) se dună mii de pelerini pentru a participa la Liturghia arhierească săvârşită în sobor. Cei prezenţi primesc Taina Sfântului Maslu (pentru sănătate şi ajutor) şi Agheasma Mică (apă sfinţită vindecătoare) cu credinţa că vor reveni şi anul următor mai sănătoşi şi mult mai curaţi sufleteşte.